- Branche: Economy; Printing & publishing
- Number of terms: 15233
- Number of blossaries: 1
- Company Profile:
There are few more hotly debated topics in economics than what role the state should play in the economy. Plenty of economists provided intellectual support for state intervention during the era of big government, particularly from the 1930s to the 1980s. Keynesians argued that the state should manage the amount of demand in the economy to maintain full employment. Others advocated a command economy, in which the government would decide price levels, oversee the allocation of scarce resources and run the most important parts of the economy (the "commanding heights") or, in communist countries, the entire economy. The role of the state increased at the expense of market forces. Economists provided plenty of examples of market failure that seemed to justify this. Since the 1950s, there has been growing evidence that government intervention can also be flawed, and can often impose even greater costs on an economy than market failure. One reason is that when a government acts, it usually does so as a monopoly, with all the attendant economic inefficiencies this implies. In practice, policies of Keynesian demand management often resulted in inflation, and thus lost much of their credibility. There was growing concern that public investment was crowding out superior private investment, and that other public spending on things such as health care, education and pensions was similarly discouraging private provision. Government management of commercial enterprises was often seen to be inefficient and, starting in the 1980s, nationalization gave way to privatization. Even when the state was not directly responsible for economic activity, but instead set the rules governing private behavior, there was evidence of regulatory failure. High rates of taxation started to discourage people and companies from undertaking economic activities that would, without the tax, have been profitable; wealth creation suffered. Most economists agree that there is a need for some government role in the economy. A market economy can function only if there is an adequate legal system, and, in particular, clearly defined, enforceable property rights. The legal system is probably an example of what economists call a public good (although the existence in many countries and industries of some self-regulation shows it is not always so). Although politicians in many countries spent most of the period since 1980 talking about the need to reduce the role of the state in the economy, and in many cases introduced policies of privatization, deregulation and liberalization to help this happen, public spending has continued to increase as a share of GDP. Within the OECD, public spending accounted for a larger slice of GDP in 2002 than in 1990, which was in turn higher than in 1980. Indeed, it has risen during every decade since the start of the 20th century. One reason was that governments had to honor spending commitments on pensions and health care made by previous generations of politicians.
Industry:Economy
Lungul ciclul economic, un guvern ar trebui să împrumuta doar să investească şi nu pentru a finanţa cheltuielile curent. Această regulă este cu siguranţă o abordare prudentă a politicii fiscale, cu condiţia ca guvernele sunt sincer descrie cheltuielilor de investiţii, că ei investesc în lucruri corespunzătoare şi de a face acest lucru eficient, şi că acestea sunt atent pentru a evita aglomerarea în investiţii private superioare. Dar există şi alte opţiuni de politici fiscale, care poate face ca sens de mult. A se vedea, de exemplu, buget echilibrat.
Industry:Economy
Un sistem monetar în care o ţară susţine moneda sa, cu o rezervă de aur, şi permite deţinătorilor de monedă schimbul lor bancnote și monede de aur. Timp de mulţi ani până la 1914, majoritatea valutelor lider din lume a avut lor cursului de schimb stabilit de standardul de aur. Perturbarea economice ce rezultă din primul război mondial a condus combatanţi să abandoneze link-ul de aur. Marea Britanie (cu altele) a revenit la standardul de aur în 1925, înainte de a renunti-l pentru totdeauna în 1931. Utilizarea pe scară largă de standardul de aur s-a terminat în timpul 1930-33 ca rezultat global depresie şi mare bucăţi de creditare internaţionale. Statele Unite ale Americii plecat standardul de aur în 1933 şi parţial a revenit la acesta în 1934. După al doilea război mondial, o formă limitată de standardul de aur a continuat dar aplicate numai direct la Dolar; alte valute majore a avut lor cursuri de schimb fixe la Dolar conform acordurilor Bretton Woods. Dolarul a fost tăiat în cele din urmă pierde la standardul de aur în 1971.
Industry:Economy
Mare parte a istoriei umane de aur a fost un ingredient important al activităţii economice. Dar importanţa sa a scăzut în decursul secolului 20 şi pot continua să se micşoreze în viitor. Standardul de aur, care a stabilit ratele de schimb a valorii de aur în timpul secolului 19 și începutul secolului, a fost abandonat timp. Băncilor centrale, care, în anul 2000, deţinut încă 30.000 tone, peste un sfert din toate de aur vreodată minat, nu mai simt nevoia de a avea rezerve mari de metal pentru a sprijini valoarea lor moneda. Acesta nu le plătească nici un interes, deşi ei pot câştiga un pic de creditare este lingouri dealeri. Astfel au început să vândă. Guvernele şi investitorii au loc în mod tradiţional de aur ca un gard împotriva inflaţiei şi pentru a asigura securitatea în momente de criză internaţională. Dar rolul său ca un magazin de valoare a fost pătată. În timpul anilor 1980 şi 1990, valoarea de aur, în general, nu a reuşit să ţină pasul cu inflaţia. Lichiditate de aur este, de asemenea, mai mică decât cea de valută, astfel încât să nu poate fi la fel de uşor folosite pentru intervenţie de schimb valutar în apărarea monedei sub atac. Pe scurt, aurul nu mai este un activ monetare. A devenit doar un alt produs, deşi aşa-numitele aur-bug-uri încă mai cred că ar trebui să inflaţiei a urca vreodată din nou, de aur va deveni o dată mai mult lucru de a avea.
Industry:Economy
Un cuvânt bîzîit care se referă la tendinţa pentru oameni, firmele şi guvernele din întreaga lume pentru a deveni tot mai dependentă şi integrate cu altele. Acest lucru poate fi o sursă de oportunitate extraordinară, ca noi pieţe, lucrători, partenerii de afaceri, bunuri și servicii și locuri de muncă devin disponibile, dar, de asemenea, de ameninţare competitiv, care poate submina activităţilor economice viabile înainte de globalizare. Termenul a apărut mai întâi în timpul anilor 1980 pentru a caracteriza schimbări uriaşe, care aveau loc în economie internaţională, în special creşterea în comerţul internaţional şi în fluxurile de capital din întreaga lume. Globalizare, de asemenea, a fost folosit pentru a descrie în creştere inegalitatea veniturilor între cei bogaţi şi săraci; puterea crescândă a companiilor multinaţionale în raport cu guvernul naţional; şi de răspândire a capitalismului în fostele tari comuniste. De obicei, termenul este sinonim cu integrare internaţională, răspândirea de pieţele libere şi politicilor de liberalizare şi de comerţ liber. Procesul nu este pur şi simplu rezultatul forţele economice. Deciziile de factorii de decizie politică, de asemenea, au jucat un rol important, deşi nu toate guvernele au îmbrăţişat călduros schimbarea. Forţa de globalizare a fost companii multinationale, care din anii 1970 au în mod constant, şi adesea cu succes, lobby guvernele pentru a face mai uşor pentru ei să pună abilităţile lor şi de capital pentru a lucra în anterior protejate pieţele naţionale. Firmele se bucură de o protecţie naţională, şi lucrătorii lor (adesea sindicat), au fost unele dintre principalele adversarii globalizării, împreună cu susţinătorii de comerţ echitabil. În ciuda toate vorbesc de globalizare în anii 1990, în unele privinţe economia mondială a fost mai integrate în secolul al XIX-lea. Piaţa forţei de muncă a fost cu siguranţă mai globale. De exemplu, fluxul de persoane din Europa, 300.000 de oameni pe an în secolul al XIX-lea, ajuns la 1 m de un an după 1900. Acum guvernele sunt mult fussier despre imigraţie, şi oamenii nu mai sunt liberi să migreze ca doresc. Ca şi pentru pieţele de capital, numai în anii 1990 a făcut fluxurile de capital internaţionale, faţă de dimensiunea economiei mondiale, recupera la nivelurile de câteva decenii înainte de primul război mondial. Acest lucru la începutul globalizată economia nu a trecut mult timp, cu toate acestea. Între cele două războaie mondiale, a fluxurilor comerciale, capitala şi oamenii s-a prăbuşit la un picurat. Chiar înainte de primul război mondial, guvernele au început să puse obloane împotriva imigranţilor şi importurilor. Astfel o backlash împotriva globalizării ar putea întâmpla din nou?
Industry:Economy
Bunuri publice, care nu pot fi furnizate de ţară individual dar numai prin eforturile comune de multe (strict, toate) de ţări. Unii economişti, împreună cu instituţii la nivel mondial, cum ar fi ONU, socotesc că astfel de mărfuri includ dreptului internaţional şi a legii, un sistem stabil financiar global, un sistem de tranzacţionare deschise, sănătate, pace şi durabilitatea mediului.
Industry:Economy
Un indicator de inegalitate. Coeficientul Gini măsuri inegalitate de venituri de distribuţie în interiorul unei ţări. Ea variază de la zero, care indică egalitate perfectă, cu fiecare gospodărie câştigul salarial exact la fel, pentru unul, ceea ce implică inegalitatea absolută, cu o singură gospodărie câstig o tara intreaga. America Latină este din lume cele mai inegale, cu coeficientul Gini de lângă 0. 5; în ţările bogate cifra este mai aproape de 0. 3.
Industry:Economy
Prescurtare pentru spurned de valori mobiliare, adica un pariu sigur, cel puţin în ceea ce priveşte Primirea de interes şi de a evita implicit merge. Preţul de purcelele pot varia considerabil în timp, cu toate acestea, creând un grad de risc pentru investitori. De obicei, termenul este aplicat doar la obligaţiuni.
Industry:Economy
Numit după Robert Giffen (1837-1910), se ridică o bună care cererea va creşte ca preţul său. Dar astfel de mărfuri nu poate exista în lumea reală.
Industry:Economy
Economic perfection. This is when demand and supply are in balance (the market is in equilibrium) for each and every good and service in the economy. Nobody thinks that real-world economies can ever be that perfect; at best there is "partial equilibrium". But most economists think that general equilibrium is something worth aspiring to.
Industry:Economy
